DRESAJUL CAINELUI
Orice dresaj trebuie început cu o analizã atentã a caracterului câinelui pe care îl educãm.
Testele caracteriale sunt indispensabile, dar aceasta nu înseamnã cã existã posibilitatea renuntãrii la instruire, afarã de cazuri cu adevãrat patologice. Mai degrabã, vom obtine date despre felul în care câinele se va comporta ulterior si despre nivelul de pregãtire pe care acesta îl poate atinge.
În functie de ceea ce am constatat la testele caracteriale, putem sã desprindem concluziile necesare cu privire la metodele de antrenament utilizate. Ideal ar fi sã folosim metoda combinatã, care se bazeazã atât pe stimuli, cât si pe actiuni mecanice. Stimulii pot fi de douã feluri: hranã sau obiecte miscãtoare.
Hrana se adreseazã cu succes mai ales unui pui de vârstã fragedã sau unui adult cu "reactii alimentare", pe când obiectele miscãtoare vor fi privite cu interes mai degrabã de un câine cu instinct de vânãtoare puternic. Existã însã momente când orice stimul devine neinteresant în fata aparitiei altuia mai puternic, cum ar fi un partener de joacã sau o femelã în cãlduri. În asemenea situatii, trebuie sã actionãm mecanic, cu fermitate (de exemplu sã utilizãm o lesã de dresaj, specialã pentru cazurile amintite anterior).
Pentru atac se poate folosi metoda imitatiei, dar nu trebuie sã începem niciodatã cu un câine care nu a lucrat mai întâi disciplinã si care nu poate fi controlat. Initierea exercitiilor de disciplinã este necesar sã se bazeze pe crearea comunicãrii dintre instructor si câine. De asemenea, este esential sã obtinem atentia câinelui - oferindu-i acestuia bucãti mici de recompensã dupã ce ne-a ascultat comanda - mai întâi pret de câteva secunde, ajungând apoi la 30-40 de secunde.
Exercitiile de disciplinã trebuie începute cu mersul la pas, mai întâi în lesã, apoi liber. Lesa folositã trebuie sã fie suficient de lungã, astfel încât sã poatã face întotdeauna "burtã" (sã fie moale). Ea nu trebuie niciodatã tinutã tensionat. Ritmul de mers trebuie sã fie întotdeauna vioi, câinele adaptându-si-l dupã noi si nu invers.
La mersul la pas, în lesã, câinele trebuie sã învete schimbãri de directie, schimbãri de ritm, întoarceri la stânga-împrejur si opriri.
Plecarea se face din pozitia de bazã "sezi", câinele aflându-se în parte stângã a instructorului.
La plecarea de pe loc, îi vom oferi întotdeauna câinelui o bucatã de hranã, care trebuie sã fie suficient de micã si de usor de înghitit, astfel încât câinele sã nu se opreascã pentru a o mesteca. Recompensa poate fi oferitã la fiecare cãtiva pasi, mereu din mâna dreaptã. În acest mod, câinele îsi va forma reflexul de a urmãri stãpânul cu privirea.
În cazul în care câinele se deplaseazã prea repede, prea încet, sau lateral, vom actiona mecanic asupra acestuia, prin smucituri scurte, în scopul alinierii animalului cu noi.
Pozitia corectã în mers: umãrul câinelui trebuie sã fie în dreptul genunchiului instructorului. Este necesar ca actiunea mecanicã exercitatã de cãtre conductor sã fie întotdeauna în sens contrar cu cea a câinelui. De exemplu, dacã animalul iuteste pasul prea tare, vom face un pas înapoi, smucindu-l brusc si suficient de puternic, pentru a-l realinia. Ca urmare a acestei tactici, ori de câte ori câinele va avea tendinta sã meargã înaintea noastrã, el se va îndrepta singur, revenind la pozitita corectã. Comenzile pe care le putem folosi pentru mersul la pas sunt: "pas", "repede", "încet", "stânga", "dreapta", "stânga-împrejur".
Nu trebuie sã uitãm niciodatã cã sinonimele nu pot fi întelese de cãtre câine. La fiecare schimbare de directie sau de ritm îi putem oferi acestuia recompensã, pentru a-i capta atentia. Întoarcerea la stânga-împrejur se executã întotdeauna, la început, din mers, tinând câte o recompensã în fiecare mânã. Instructorul executã întoarcerea la stânga, câinele ocolindu-l la dreapta, prin spate. În timpul acestei miscãri, lesa se trece dintr-o mânã în cealaltã.
Comanda "sezi" poate fi începutã dupã ce câinele a împlinit trei luni, cu mentiunea cã, la aceastã vârstã fragedã, apãsãrile corporale pe diferite zone ale corpului sunt interzise. Recompensa se oferã întotdeauna deasupra corpului câinelui, astfel încât, urmãrind ceea ce i se oferã, acesta se aseazã practic singur.
În situatia în care câinele nu poate fi stimulat cu hranã, putem utiliza metoda mecanicã: cu mâna stângã apãsãm crupa câinelui, în timp ce, cu dreapta, ridicãm lesa.
Pozitia câinelui trebuie sã fie paralelã cu cea a instructorului, iar comanda sã fie executatã cu rapiditate si cu plãcere. Încercarea câinelui de a face un pas înapoi reprezintã, de fapt, o tendintã de dominare, care nu va fi acceptatã. Regula practicatã trebuie sã fie urmãtoarea: dacã îi cerem câinelui sã execute "sezi" de 10 ori, nu vom admite nici o abatere. Astfel, el va fi deprins sã nu refuze niciodatã o comandã. În legãturã cu pozitia amintitã anterior, se executã si alinierile, care pot fi: în fatã, înapoi sau lateral.